ECTAP
 
HomeDespre ECTAEventsPolitica editorialaTrimite un articolParteneri / link-uri utileArchiveAbonamentContact
 

ISSN 1841-8678   (print)
ISSN 1844-0029   (online)

News

Archive ECTAP

Note: for the period 1994-2003 the archive of the magazine will not be available online

Supplements ECTAP

If you cannot open the pdf file you need Adobe Reader.
download Adobe Reader

Creative Commons License

Theoretical and Applied Economics
No. 9 / 2006 (504)

Indoiala trestiei

„Istoria stiintei, ca si istoria tuturor ideilor umane, este o istorie a visurilor iresponsabile, a incapatanarii si a erorii.”
Karl R. Popper

Explozia de concepte difuze – de la cel de globalizare pana la fractali – tine de o realitate inca putin evidenta: schimbarea de paradigma. Pana sa se inteleaga sensurile noii paradigme, in fapt principiul explicativ al reconfigurarii ordinii, apar aproximari conceptuale ale evolutiei. Caracterul difuz – un mod de a sugera persistenta echivocului – este justificat de decalajul dintre intelegerea noilor regularitati si tendintele empirice.

In fapt, este vorba de o suspendare a sensului conceptual, prea atasat esentei vechii paradigme explicative a lumii. Noile prefigurari ale ordinii se legitimizeaza – si logic, si existential – in sfera de semnificatie a altor valori generice. Falia dintre atasamentul cultural – un fel de confort spiritual de tip retrograd – pentru valorile vechii paradigme tutelare a lumii (imaginata de rigoarea mecanica a ceasornicului, compatibila cu expresia materiala a ratiunii si rationalizarii, pana la secularizarea functiei demiurgice) si acceptarea noilor valori paradigmatice (sugerate de imaginea sistemelor complexe vii, centrate pe autoorganizare si repartizarea functiilor creative in retea) descrive continutul si fenomenologia de astazi a lumii.

Este o perioada de tranzitie globala, de la o paradigma la alta, al carei interval se caracterizeaza prin tulburari de sens, ca si de comportamente; in orice caz, acestea complica coerenta puterii de explicatie. Spatiul tranzitional global este agresat de impostura intr-o maniera asemanatoare intervalului dintre Renastere si Lumini. Excesele irationale – inclusiv violenta – si extensia mediocritatii intelectuale gasesc un teren fertil in care se insamanteaza paradigmele difuze, de la produsele stiintei handicapate de paradigma tutelara epuizata pana la socurile epistemice generate de strafulgerarile aleatorii si deconcertante (percepute invaziv sau mesianic) ale paradigmei pe cale de a se naste.

Starea stiintelor sociale este, in acest context, complicata: esafodajul lor teoretic exersat pe vibratile vechii paradigme se prabuseste. Ceea ce percepem acum la nivelul cercetarii in stiintele sociale nu este decat efectul de propagare a unei panici cognitive, ale carei puseuri sunt pana la urma de natura adaptativa. In absenta regularitatii predictibile (o proba niciodata trecuta de stiintele sociale in analiza schimbarilor radicale) adaptarea se face retroproiectiv, urmand procesele de tip bucla declansate de incrancenarea reactivarii reperelor orientative dincolo de sustinerile paradigmei epuizate.

Teoriile inlocuitoare, rebotezate, reconstructiile conceptuale bazate pe imprumuturi de modele esplicative dintr-o stiinta in alta, obsesia fortei incrucisarilor de modele, metodologia canonica a stiintelor compozite, reunite, imperecheate sau clonate, resuscitarea ideologiei in stiintele empirice sau a dezideologizarii in stiintele sociale sunt simptome ale unei epidemii specifice amurgului unei paradigme absolute. Tentatiile irationale, recursul la esoterisme, avantul teoriei conspiratiei, metanoia modelelor care explica orice si paranoia retetelor care rezolva totul tin, de asemenea, de simptomatologia decadentei unei paradigme.

Postmodernismul este formula prin care se amana iesirea din paradigma, adica se blocheaza intrarea in proiectul de descoperire a imperiului de sensuri si semnificatii, de resurse si capacitati, de potentiale si imponderabile, de constante si multiplicatori, de variabile si acceleratori deschis de noua paradigma. Postmodernismul este astfel atitudinea staruintei in partizanatul valorilor perdante, este spectacolul inganarii lupilor. Este timpul masurat prin cadenta solutiilor inadecvate: la problemele stiintei aplicam solutiile artei, la problemele politicului pe cele ale moralei, la problemele prezentului pe cele ale trecutului, la problemele economiei pe cele ale calculului s.a.m.d. Pana cand si imitatia nu mai are sensul impus de invidie pentru reusita si performanta.

Cu cat ne atasam de regimul disolutiv al postmodernismului – ca expresie subconstienta a legaturii de natura placentara a paradigmei primei modernitati – cu atat vom lasa loc liber desertului in universul implinirii umane prin cunoastere. Iesirea din postmodernism este, astfel, nu doar o necesitate, ci si testul capacitatii naturii umane de a fi ea insasi. Trestia se rupe!


Contents

Indoiala trestiei
Marin Dinu

Open acces

ECTAP

Search

BOOKS

The Economicity. The Epistemic Landscape, Marin Dinu, 2016

Partners


ISSN 1841-8678 (ediția print) / ISSN 1844-0029 (ediția online)
© Copyright Asociația Generală a Economiștilor din România (AGER) / General Association of Economists From Romania  (GAER)
Redacția: 010702, București, Calea Griviței nr. 21, sector 1, E-mail: economia.ta@edeconomica.com

© 2006-2019 AGER