Apocalipsa fragmentarismului

„Nu exista niciun motiv ca unii intelectuali – dintre cei mai luminati – sa nu izbuteasca in curand sa raspandeasca vestea buna ca zarva nihilista a fost de fapt «mult zgomot pentru nimic».”

Izgonirea din arena a metafizicii incepe odata cu credinta ca stiinta este putere. Efectul sau babilonian – amestecul de repere care limiteaza sensul – a instalat criza modernismului. Intr-un fel genuin aceasta a fost chiar o criza de crestere.
Simptomul crizei consta in secularizarea functiei demiurgice. Totul s-a produs intr-o maniera radicala. In arena au ramas doar instrumentele, omul ajungand cel mai important instrument. Scopul ultim este performanta, si nu viata. Rationalizarea a redus comunicarea prin “da” sau “nu” la consemnarea informatica a raspunsului pozitiv prin “1” si negativ prin “0”. Dincolo de algoritmul abstract nu mai este loc de nimic. Starile intermediare ale sistemului, ca dealtfel si dilema sunt inutile. Functia de judecata priveste doar intrarile si iesirile. Complexitatea organica este schematizata. Dependentele multiple sunt preformate sa accepte intrari si sa consemneze iesiri. Recurenta inlocuieste teleologia.