Decadenta iluminismului – ca expresie a blocarii in propriul proiect – s-a vizibilizat din momentul in care s-a crezut in autonomia gandirii artificiale si in confortul lumii virtuale. Omul a devenit o anexa a creatiei lui mecanice, inutila chiar dupa regula randamentului.

Incrementa activitatii intelectuale (ca efect al conformarii generale la suficienta productiei de masa si al aventurii in spatiul virtual) si relativizarea comportamentelor (cu puseul reprezentat de dictatura minoritatilor si de faptul ca decizia apartine unei majoritati alcatuite ad-hoc din mai multe minoritati inconsistente) recompun o arhitectura cu repere fluide pentru intelegere.

Metanaratiunile si-au pierdut suflul coagulant, idealul nu mai atrage masa critica menita sa dea sens valorilor. Atomizarea vietii publice a demolat Agora, consensul este inert cand nimeni nu este dispus sa asculte argumentul. Renuntarea la metalimbaje a sublimat democratia.